The Facets Of Hyperconnectivity - Fonduri Diversitate · Center, where the following events took place: “Facets of Hyperconnectivity” sculpture and installation exhibition (May - [PDF Document] (2024)

Faţetele HiperconectivităţiiThe Facets Of Hyperconnectivity

Asociația Many Colors

București, 2016

Faţetele Hiperconectivităţii/The facets ofHyperconnectivityAsociația Many Colors

CoordonatoriSimona AntoniuIrinel Moldoveanu

TextMihai PlămădealăArina AilincăiRaluca BeteaSimona Antoniu

TraducereaNicolae Dumitru

FotoIrinel MoldoveanuCiprian Stoian

DesignDumitru Buda

Copyright @ 2016 Asociația Many ColorsTipărit la C.N.I. CORESI,București, 500 exemplareISBN: 978-973-0-21290-7

www.manycolors.rowww.fatetele-hiperconectivitatii.ro

>

Proiect finanțat printr-un Grant oferit de Norvegia, Islanda,Liechtenstein și Guvernul României Supported by a grant fromNorway, Iceland, Liechtenstein and the Romanian Government

www.eeagrants.org / www.fonduri-diversitate.ro

CUPRINS CONTENTS

Adrian MoiseArcadie Rusu, Ioana MarchidanDarie DupDragoșNeagoeFlavia LupuFranz GaloGabriel BrojboiuGeorgiana CozmaIleanaOanceaIrinel MoldoveanuRadu DragomirescuSimona AntoniuVladBasarab

18222426283032343840444650

56586062666870727478828486

Adela BonaţAlberto Bustos

Anthony StellacioDebra Sloan

Eun Kyong ChoiHasan ȘahbazIleana CrăciunLia BagrationiLuciaLobonţ

Maria Pop TimaruMartin Harman

Nicolae MoldovanRasa Justaite Geceviciene IN

NER

CO

NN

ECTI

ON

S

THE

FAC

ETS

OF

HY

PER

CO

NN

ECTI

VIT

Y

4

PREFAŢĂde Simona Antoniu

Ne aflăm la cel de-al treilea pas al unui demers culturaldemarat în 2012. Proiectul “Fațetele Hiperconectivității” și-apropus și de această dată consolidarea și extinderea platformei decomunicare artistică, începută prin intermediul proiectelorprecedente, “Human Evolution/Involution” (2012) și “Temporalperceptions” (2013). Proiectul în discuție se înscrie în aceleașicoordonate propuse de organizatori, respectiv atragerea publiculuilarg în cadrul fenomenului artistic vizual contemporan, încurajareaexperimentului în câmpul creației vizuale românești precum șipromovarea artiștilor români în străinătate. Programul proiectuluia constat într-o serie de evenimente conexe. Debutul a avut loc laMuzeului Vasile Grigore din București, unde am organizat oconferință de presă menită să ne familiarizeze cu activitățileplanificate, cât și cu protago-niștii acestora. În cadrul PalatelorBrâncovenești Mogoșoia a fost concentrat o mare parte dinrepertoriul artistic. Astfel, realizate aici au fost următoarele:Expoziția de sculptură și instalație „Fațetele Hiperconectivității”(10-31 Mai 2015), Performance-ul de dans (10 Mai 2016), Audiție demuzică experimentală „Sâmbătă Sonoră” și instalație sonoră (18 Mai2015), Workshop de turnare în bronz (29-30 Mai 2015). Următoareaserie de evenimente a fost planificată pentru cea de a două parte aproiectului, respectiv pentru anul 2016 din care au facut parteExpoziția de ceramică contemporană „Inner Connections”, realizatăîn cadrul galeriei Galateea din București (06 Ianuarie-04Februarie) și Expoziția de sculptură și instalație „The facets ofHiperconnectivity”, gazduită de Institutul Cultural Roman dinBerlin (08 Ianuarie-05 Februarie). Această inițiativă culturală s-afinalizat prin ultimele două activități publice, și anumeworkshop-ul de ceramică (26 Martie-02 Aprilie) și Conferința depresă cu lansarea catalogului (23 Aprilie), găzduite de MuzeulVasile Grigore din București.Mărturiile artiștilor ce au luat partela cele trei expoziții ne oferă o imagine completă și complexă afenomenului vizual contemporan, reunind 27 de artiști vizuali, 19români și 9 artiști din Franța, Spania, Corea, Anglia, Canada,America, Georgia, Turcia și Lituania, respectiv Adrian Moise, DarieDup, Dragoş Neagoe, Flavia Lupu, Franz Galo, Gabriel Brojboiu,Georgia-na Cozma, Ileana Oancea, Ioana Marchidan și Arcadie Rusu,Irinel Moldoveanu, Radu Dragomirescu, Simona Antoniu, Vlad Basarab,Adela Bonaț, Alberto Bustos, Anthony Stellacio, Debra Sloan, EunKyong Choi, Hasan Sahbaz, Martin Harman, Rasa Justaite Geceviciene,Lia Bagrationi, Ileana Crăciun, Lucia Lobonț, Nicolae Moldovan șiMaria Pop Timaru. În ceea ce privește dimensiunea Sonoră aansamblului de activități, au contribuit prin Evenimentul “SâmbătaSonoră” artiștii și coordonatorii Anamaria Pravicencu, OctavAvra-mescu și Mara Mărăcinescu. Cătălin Oancea și Oana Maria

Stoica au conferit programului un caracter educațional princontribuția lor la cele două workshop-uri de turnare în bronz șiceramică.Elementul comun al evenimentelor este cel conceptual. Încontextul în care fiecare om trăiește și ințelege viața prinpris-ma proprilor limitări, problematica comunicării a fost și esteo punte de legătură între oameni, națiuni, interior si exterior.Identificăm câteva tipuri de hiperconectivitate a indivizilor întimp real, prin intermediul device-urilor, tehnologiei și anumetelefonul mobil, internetul și alte gadgeturi. Un alt tip dehiperconectivitate este cel care se manifestă între doi indivizisub forma comuniunii psihice și emoționale armonioase, la un nivelmai profund, vorbim despre comunicarea interioară a individului cupropria ființă. În altă ordine de idei, arta e un fenomen complexal cărui rol nu se limitează doar la aspectul estetic allucrurilor, ci merge mai departe de atât, având o meniresuperioară, de a trans-forma individul, artistul, astfel încâtacesta să dobândească acea capacitate de a transcede dimensiuneamaterială, pentru ca mai apoi să poată transmite prin limbajartistic un adevăr absolut. Astfel, arta poate fi concepută ca untip de comunicare superioară. “Arta contemporană, este un soi degimnastică intelectuală care ne ajută să conviețium cu lucrurile pecare nu le înțelegem.”Tuturor le mulțumim pentru participare.

5

PREFACEby Simona Antoniu

We have reached now the third chapter of a cultural project thatstarted in 2012. The goal of “Facets of Connectivity” was tofurther strengthen and expand the artistic communication platformestablished by the previous projects, “Human Evo-lution/Involution” (2012) and “Temporal perceptions” (2013). This projectfollowed the same directions initially defined by its promoters:stimulating the interest of the general public for the contemporaryvisual arts, encouraging the experimental approaches in theRomanian visual arts and promoting Roma-nian artists abroad. Italso comprised several related events. The project was launchedwith a press conference at Vasile Grigore Museum in Bucharest meantto introduce the planned events and the participants. A significantpart of the project’s artistic component was hosted by BrancoveanuPalaces Cultural Center, where the following events took place:“Facets of Hyperconnectivity” sculpture and installation exhibition(May 10-31, 2015), a dance performance (May 10, 2016), anexper-imental music audition and sound installation by “SâmbătăSonoră” (May 18, 2015), and a bronze casting workshop (May 29-30,2015). The next events were planned for the second part of theproject, in 2016, and included the “Inner Connec-tions”contemporary ceramics exhibition at Galateea Gallery in Bucharest(January 06-February 04) and the “Facets of Hyperconnectivity”sculpture and installation exhibition at the Romanian CulturalCenter in Berlin (January 08-February 05). The final act of ourcultural initiative consisted of two public activities: a ceramicsworkshop (March 26-April 02) and a press conference and cataloglaunch (April 23), both hosted by Vasile Grigore Museum inBucharest.The works of the 27 visual artists who participated inthe three exhibitions, 19 from Romania and 9 from France, Spain,Korea, UK, Canada, USA, Georgia, Turkey and Lithuania - AdrianMoise, Darie Dup, Dragoş Neagoe, Flavia Lupu, Franz Galo, GabrielBrojboiu, Georgiana Cozma, Ileana Oancea, Ioana Marchidan andArcadie Rusu, Irinel Moldoveanu, Radu Dragomirescu, Simona Antoniu,Vlad Basarab, Adela Bonaț, Alberto Bustos, Anthony Stellacio, DebraSloan, Eun Kyong Choi, Hasan Sahbaz, Martin Harman, Rasa JustaiteGecev-iciene, Lia Bagrationi, Ileana Crăciun, Lucia Lobonț, NicolaeMoldovan and Maria Pop Timaru - crystallized a comprehen-sive andcomplex view of the contemporary visual arts . The sound componentof the project belonged to artists and promoters AnamariaPravicencu, Octav Avramescu and Mara Mărăcinescu through the“Sâmbăta Sonoră” event. Due to the two bronze casting and ceramicsworkshops delivered by Cătălin Oancea and Oana Maria Stoica, theprogram also had an educational side.The common element linking allthese events is the concept. As each individual lives andunderstands life through his or

her own set of limitations, communication has always been thebridge connecting people and nations, the inside and the outside.Several types of real-time hyperconnectivity of individuals areidentified, through devices and technology - the Internet, mobilephones and other gadgets. Another type of hyperconnectivity occursbetween two individuals in the form of harmonious mental andemotional communication. On a deeper level, there is the innercommunication of the individual with the self. Art is a complexmanifestation that goes beyond the simple aesthetics and has themore important mission of transform-ing and helping the individual,the artist, acquire the ability to transcend the material world inorder to communicate an absolute truth through the language of art.Thus, art can be seen as a superior form of communication.“Contemporary art is a kind of intellectual gymnastics that help uslive with the things we do not understand.”We would like to thankall who contributed and participated in this project!

6

7

FAȚETELE HIPERCONECTIVITĂȚII

Palatele Brâncovenești, Mogoșoia10 - 31 Mai, 2015

Institutul Cultural Român, Berlin08 Ianuarie - 05 Februarie,2016

Brancoveanu Palaces, Mogoșoia10th-31st of May 2015

The Romanian Cultural Institute, Berlin08th of January – 05th ofFebruary 2016

THE FACETS OF HYPERCONNECTIVITY

8

FAȚETELE HIPERCONECTIVITĂȚII:TEMĂ ȘI INDIVIDUALITATE ARTISTICĂdeMihai Plămădeală, critic de artă

Fațetele Hiperconectivității este, înainte de orice altăconsiderație, o expoziție tematică, gândită în relație cucompatibilitatea artiștilor invitați și disponibilitatea acestorade a răspunde ideii generale lansate. Încă de la o primă lecturătranspare diversitatea stilistică a lucrărilor expuse, în principiuinstalații, diversitate dublată de indi-vidualitateaparticipanților în cadrul largului proiect co- lectiv, al căruicaracter nu poate fi altfel decât eterogen. Altfel spus, avem de-aface cu o expoziție concepută pe principii non-organice, fărăcentru și periferie, fiecare lu-crare a sa reprezentând mai degrabăun posibil preview decât o piesă certă dintr-un puzzle. AdrianMoise a răspuns temei printr-o instalație numită Exercițiu (2015),care constă în relaționarea unor obiecte metalice, în principiu deveselă, cu materiale textile, respectiv cu bandaje. O parte dintreacestea sunt pla-sate scenografic pe un panou, o alta pe douăposta-mente-satelit aflate în proximitate, care determină spațiulvital al ansamblului. Orice funcție utilitară a fost anulată prinpoziționare și relaționare. Bandajarea obiectelor a condus laobținerea unor forme și texturi inedite. Acest bulevard vizual afost, dacă nu deschis, cel puțin consa-crat de artiștiinternaționali precum Christo și Jeanne-Claude. Finalitateainstalației lui Moise este însă alta, una originală. Artistulurmărește ideile reunirii și separării, a echilibrului vizualstabil sau instabil, ori ale joncțiunilor dintre regnul mineral șicel organic. Se poate discuta și despre trăinicia legăturilor șicaracterul artificial al aces-tora. În fine, putem lua în calculatitudinea critică față de o lume bolnavă, cea în care trăieșteomul modern. Instalația lui Darie Dup, Simțul Tactil (2014),reunește magistral bronzul, piatra și readymade-ul într-o metaforăvizuală care eludează total epicul și narativul. Centrată în jurulvăzului și tactilului, simțuri care fără a fi antagonice potprevala unul în fața celuilalt, lucrarea trăiește prin ea însăși,prin forma sa interogativ-seducătoare. Platforma de bronzconstituită în oglindă, formele volumetrice de piatră împreună cuinstalația electrică luminoasă, alcă-tuită din becuri și firelăsate la vedere, spun o poveste despre texturi, aranjamente,aparențe și revelare. Până la un punct, ideea lucrării reprezintă ointerpretare a pildei Peșterii a lui Platon. Un alt punct notabilal instalației pro-puse de artist este relația dintre constante șivariabile; in-diferent de poziționarea elementelor pe suprafațaconsti-

tuită în limită interioară, jocul luminii și al umbrei conducespre rezultate similare, ca efect vizual și stare de spirit. Încazul dat, lumina este un conector ontologic. Chiar dacă aparențelepot fi înșelătoare, deoarece simțurile nu oferă întotdeaunainformații precise despre proporții, consis-tență, greutate sautextură, cunoașterea prin intermediul vizualului rămâne cea maiapropiată de realitate.Dragoș Neagoe a participat la proiectulexpozițional de la Mogoșoaia cu lucrarea The Friend Scream (2015),o sculptură de mari dimensiuni realizată în tehnici mixte, cuputernică funcție de semnalizare. Ideea declarată a artistului, deexplorare a prieteniei virtuale și a limitelor acesteia, seregăsește în lucrarea propriu-zisă doar ca asociație liberă, unacel mult determinant constitutivă. Morfologic vorbind, ansamblulstatuar, care nu are ne- voie de argumente conceptuale pentru asupraviețui din punct de vedere artistic, are darul de a incitaprivitorul. Soluția lui Neagoe pentru ansamblul său constă în bunarelaționare a elementelor constitutive și alegerea optimă aproporțiilor. Alături de omul reprezentat nud (înveșmântat înpropriile virtuți) și de pâlnia cu aspectul unui instrument desuflat, suportul de fixare joacă, dinco-lo de funcția portantă, unrol activ. Plasarea personajului în perspectivă montantă, fărăcontact cu solul, în poziție aerian-emergentă, este contrabalansatăde masivitatea pâlniei, care îl conectează nu atât cu nivelul decălcare, cât cu teluricul. Atmosfera pe care o inspiră lucrareaeste de natură deopotrivă suprarealistă și expresionistă. FlaviaLupu continuă prin instalația Scara (2012) un proiect anterior, încare scaunul roșu din lemn deținea funcția centrală, persoanelor șilocurilor cu care era relaționat rămânându-le doar roluriperiferice. De această dată, artista a conceput o structurăalcătuită din 11 scaune montate vertical unul în prelungireaceluilalt, structură asimilabilă unei scări. Lucrarea se dezvoltăor-ganic și are o forță plastică aparte, dată atât de scaune, caobiecte readymade, cât și de asamblările pe care le cunosc acestea.Scaunul poate simboliza statutul, conformismul, viața domestică,sedentarismul, activi-tatea profesională și așa mai departe.Asociat cu roșul, culoare iconică a comunismului, sferainterpretărilor poate fi lărgită generos. Ideea destinelorcolective, ca și evidențierea (omului și a vieții acestuia) prinomisiune sunt doar câteva posibile exemple. Nu în ultimul rând,

9

scara are și ea puternice conotații simbolice, reprez-entândevoluția, dar și legătura dintre lumi, dacă ne gândim bunăoară laScara lui Iacob. Această instalație, în afară de faptul că sepotrivește ca o placă turnantă proiectului în care a fost inclusă,are valențe deopotrivă conceptuale și minimaliste. Artistul francezFranz Galo a prezentat filmul KRK (2015), câștigător al unui premiula festivalul de scurtmetraj Pon-tault-Combault. Acesta a fostdifuzat la Mogoșoaia în ro-tație continuă. Ca paranteză, povesteacubului amenajat în sălile de expoziție și destinat proiectelormultimedia este binecunoscută în peisajul artelor contemporane. LaPalatele Brâncovenești, dimensiunea experimentală a fost cu atâtmai puternică cu cât proiecția a avut loc în vechea pivniță, caredincolo de bolțile specifice și de asizele de cărămidă netencuită,adăpostește o sumă de fragmente restaurate de pictură murală dinfosta Mănăstire Văcărești. Subiectul scurtmetrajului constă înîncercarea unui bărbat de a se elibera dintr-o lume pe care nu oînțelege. Ceea ce ne interesează pe noi în ca-zul dat sunt însăimaginea impecabilă și componentele care țin de arta video, în maimare măsură decât virtuțile legate strict de film. Altfel,instalația video (pe care o numim astfel în contextul dat) a luiGalo, absolvent de arte vizuale, și-a avut un rol logic în economiagenerală a proiectului.Instalația foto a lui Gabriel Brojboiu,Blind Man, Blind Man, intitulată astfel după o piesă a lui HerbieHan-co*ck, p*rnește, conform afirmației artistului, de la ideeainterconectării benevole la opacitatea valorilor cu bătaie scurtă.Tema, o critică socială in rem, are un mare po-tențial dedezvoltare. Brojboiu a realizat câteva sute de portrete foto aleunor persoane care poartă ochelari cu lentile opace, obiecte ceaparțin marii familii a kitschului. Imaginile, capturate cuechipamente fotografice de tip gadget, au fost selectate, ordonateși apoi expuse matricial. Efectul înserierii este benefic pentruinstalație, detaliile estompându-se în favoarea premiselorconcep-tuale. Cheia proiectului constă în folosirea unor camerefoto de nivel mediu, altfel spus nici atât de proaste încât săîndepărteze privitorul, dar nici prea performante încât să conducădiscuțiile spre detalii tehnice. Sunt formulate în context benign osumă de interogații pertinente pri-vind uniformitatea dincolo deaparenta diversitate, mo-dalitățile de expresie ale spirituluigregar. Într-un registru mai grav, este semnalată posibila pierderea identității în condițiile de asediu ale societății de consum.Georgiana Cozma s-a hiperconectat la expoziție prin Online (2015),instalație alcătuită din piese ceramice și de gresie, arse la1200°. În artele focului, fișa tehnică are o mult mai mareînsemnătate decât în alte ramuri ale vizualului, partea demanualitate în tandem cu arderea, unde apar întotdeauna surprize,constituind adesea mize în sine. Instalația conține două ștecăremult su-

pradimensionate aflate la capetele unui cablu comun. Este vorbadespre reprezentarea unui montaj electric nefuncțional și aberant,prin care artista pune problema inutilității, a imposibilității(vre)unei legături. Ideea a fost și este interpretată pe scenaartelor vizuale. Pentru a da doar un exemplu, cel al lui FelixGonzalez-Torres, amin-tim celebra sa pereche de ceasuri care indicăaceeași oră. Intențiile artistului american de origine cubanezăsunt altele decât ale Georgianei Cozma, dar la nivel formal, ideeaeste cumva similară. Revenind, artista din România mizează în maimare măsură pe cartea forme-lor, a pigmenților și a tehnicilor deasamblare decât pe cea a istoriilor personale aflate înspate.Titlul sculpturii realizate de Ileana Oancea, Tip-Toe Ctrl(2015), semnalează apetența pentru joc a artistei. Pentru aceasta,mersul tip-til este echivalent cu faptul de a fi ștrengar sau chiarde a dansa. Asocierea sintagmei tip-toe cu ctrl, abreviereconsacrată a cuvântului control și inscripționată pe binecunoscutulbuton al tastaturii, descrie fidel ideea lucrării propuse. Până larealizarea acesteia din lemn, metal și polistiren nu a mai fostdecât un pas. Butoanele, extrase din tastatură, devin sculptură desine stătătoare și totodată simbol al utilizării PC-ului. Lucrareanu poate fi analizată prin prisma descriptivului sau explicituluipentru simplul motiv că aceste conside- rații primare țin dedomeniul unei dezarmante evidențe. Dacă o sculptură precum TheKnotted Gun, a lui Carl Fredrik Reuterswärd, un pistol cu țeavaînodată, este expusă în spațiu public încă din mileniul trecut laNew York, două butoane emblematice ale tastaturii, care traverseazătip-til o peluză din Mogoșoaia, nu pot ridica obiecții viabile.Rezumând, lucrarea Ilenei Oancea tre-buie privită într-o cheie delectură ludică. Ioana Marchidan și Arcadie Rusu au susținut încadrul proiectului un performance bazat pe dans și intitulat UpsideDown (2015). Momentul de natură coregrafică susținut în ziuavernisajului pe un fundal sonor realizat live de Marian Cazacu s-amaterializat, prin montarea în timp real a filmărilor, într-oinstalație audio-video, care a fost difuzată pe întreaga durată aexpoziției. Dansul și artele vizuale se intersectează adeseori încontext postmodern, în special sub egida performance-ului și ahappening-ului. Ținând cont de faptul că, în ideea “conectivității”din titlul expoziției, cei doi au interacționat în prima dintrecele trei părți ale prestației lor în mod susținut cu publicul,putem considera că happening-ul a precedat performance-ul.Dansatorii s-au mișcat în consens cu schimbarea vizuală aperspectivei, sugerată prin intermediul mijloacelor media,luptându-se artistic cu problemele legate de gravitație șirăsturnare, pentru ca apoi să opereze cu pigmentul, în veritabilulspirit al Action Painting-ului. Într-o expoziție dedicată aparentinstalațiilor, fie ele clasice, foto, video ori multimedia, IrinelMoldoveanu

10

este prezent cu o sculptură în lemn de tei, Identități viitoare(2015). Lucrarea se distinge prin coerență tematică, stilistică șimorfologică. Într-un contur android de dimensiuni mari suntînscrise câteva zeci de personaje umane tangente, având proporțiisimilare, realizate în atitudini și ipostaze diverse, darverosimile din punct de vedere anatomic, personaje care alcătuiescpractic marele om. Ideea însumării și subsumării, ca și binomulunu-multiplu reprezintă doar două dintre multiplele direcții deposibilă interpretare. Relațiile dintre plin și gol sunt înfavoarea întregului pe care îl reprezintă sculptura, un întreg careîși lasă părțile componente să existe și individual. Mai mult,dispunerea și încadrarea personajelor în ansamblul generaldetermină efecte optice de expandare vectorială, dincolo delimitele fizice ale lucrării, altfel concis realizate. Aspectul derozasă și traforuri face ca lucrarea să apară ca o fereastrădeschisă spre un altceva pe care îl intuim, dar pe care nu îlcuprindem. Omul lui Moldoveanu poate fi interpretat ca templu,limită sau joncțiune dintre lumi, dar și ca o sculptură inspirată,supusă propriilor legi de compoziție. Radu Dragomirescu, caretrăiește și activează din anii ’70 în Italia, a acceptat invitațiade a participa în expoziția de la Palatele Brâncovenești, prinlucrarea Tempo Zero (2013), instalație realmente conceptuală șipostmodernă, alcătuită din poza unei instalații și un text desusținere pentru imaginea din poză, text valabil pentru întreaga saactivitate. În absența instalației tridimensionale, funcția dereprezentare este preluată integral de text. Conform acestuia,artistul se consideră norocos că trăiește în perioada pe care otraversăm, în care arta poate fi privită ca oportunitate cu valențepolitice de luptă împotriva violenței și distrugerii. Dacă ar fi sădeterminăm, meta-foric vorbind, locul geometric al creației luiDragomirescu, acesta ar fi undeva pe o elipsă trasată între GrupulSigma și Gruppo T. Altfel, artistul se întoarce în mod recurent lasimboluri și imagini populare, uneori religioase, care indi- ferentde interpretările de care se bucură în diverse cul-turi, își aupropria viață, una care ține exclusiv de forme.Simona Antoniu,deopotrivă artistă și curatoare a expoziției, dincolo de tot ce aînseamnat organizare și activitate logistică, a realizat șiinstalația Untitled (2015). Este vorba despre o rețea de păsăriconfecționate din rășini, relaționate cu o oglindă dispusă în afaraansam-blului propus. Inspirată de comunicarea și sincronizareaperfectă a păsărilor, artista transcende în demersul său

determinantele directe, concentrându-se pe metafora lumiiinterioare și a căutării adevărului, în viață și în artă.Instalația cu ale sale certe atribute neo-minimaliste s-a integratsurprinzător de bine în interiorul istoric extrem de particular încare a fost amplasată. Izomorfismul păsărilor, înșiruirea lorelipsoidală și forma stilizată înlătură posibilele capcanezoologice sau realiste, conducând instalația spre ceea ce și-apropus Simona Antoniu încă din faza conceptuală: faptul de a-șiraporta ideea exclusiv la vizual. Păsările sale trebuie priviteexclusiv ca semne vizuale în economia instalației, o in-stalațiecare se dezvoltă armonios în spațiu și care pare a pune aerul învibrație.Lucrarea lui Vlad Basarab, Arheologia Memoriei - CarteMare (2014), are în spate o istorie mult mai amplă decât ar puteapărea la prima vedere. Performance-ul și insta-laţia sunt mediileîn care se manifestă cel mai bine artis-tul american de origineromână. Interesat de cenzură, de cea comunistă, dar nu numai,Basarab incinerează în cadrul unor performance-uri enciclopedii,sugerând ștergerea lor fizică, pentru ca apoi cenușa și rezidurilede caolin să intre în compoziția pastei utilizate pentru pictareaunor alte pagini de dicționare sau enciclopedii, rupte simbolic deel în cadrul unor alte performance-uri. Pictarea, echivalentă curescrierea, eventual cu recupe- rarea unui trecut distrus,reprezintă în limbajul artistului tot o formă de ștergere. În fine,aceste pagini sunt configurate apoi în volume și transformate prinardere, în cadrul unor noi performance-uri în material ceramic.Așadar, privind lucrări precum Arheologia memoriei, vedem doarcărți ceramice fragile, cu aspect cumva fosilizat. Dacă luămcunoștință de cele aflate dincolo de cele văzute, perspectiva seschimbă radical. Datorită caracterului voit eclectic alproiectului, acesta a fost gândit de la bun început spre a firealizat nu într-un muzeu ori galerie de artă contemporană, niciîntr-un decor urban sau postindustrial, ci într-un spațiu istoric,cu propria sa amprentă, una deosebit de puternică în cazulPalatelor Brâncovenești de la Mogoșoaia. Este vorba de-spre oinvitație la decontextualizare, cu atât mai mult cu cât, dincolo deaspectele culturale, arhitectura însăși, in-terioară sauexterioară, aparține altei paradigme vizuale. Mai mult, artiștiiprezenți și-au creat, adaptat, eventual reinterpretat lucrările înmod independent unii față de alții, configurația expoziției fiindrodul punerii acestora în spațiu, cu alăturările și vecinătățile derigoare. Rezultatul este însă asumat de toți cei în cauză.

11

FACETS OF HYPERCONNECTIVITY:THEME AND ARTISTIC INDIVIDUALITYbyMihai Plămădeală, art critic

Facets of Hyperconnectivity is, before any other con-sideration,a thematic exhibition conceived having in mind the compatibility ofthe invited artists and their availability to respond to thegeneral idea proposed. Evident from the very first “reading” is thediversity of the featured works, mostly installations, as well asthe individuality of the artists within the broad collective andinherently heterogeneous project. In other words, it is anexhibition based on non-organic principles, without a center and aperiphery, in which each work is a possible preview rather than aspecific piece in a jigsaw puzzle. Adrian Moise responded to thetheme with an installa-tion titled Exercițiu (Exercise) (2015),which consists in an essentially joyful association of metalobjects connect-ed by textile material, more specifically, bybandages. Part of them are scenographically placed on a panel,while others are put on two satellite stands nearby, which delimitthe vital space of the whole assembly. Any possible useful functionwas annulled by positioning and association. The bandaging of theobjects generated surprising shapes and textures. This visualavenue was, if not opened, at least brought to notoriety by artistslike Christo and Jeanne-Claude. The purpose of Moise’s installationis, however, an original one. The artist fo-cuses on the ideas ofreunion and separation, of stable or unstable visual balance or ofconnection between the mineral and the organic. It can also beabout the strength and artificiality of connections. Finally, acritical attitude to an ailing world - the one that thecontempo-rary man lives in - can be considered. Darie Dup’sinstallation Simțul Tactil (Sense of Touch) (2014) brilliantlybrings together bronze, stone and readymades in a visual metaphorthat completely eludes the epic and the narrative. Created aroundsight and touch, two senses that, without being antagonistic, canprevail over each other, the work lives through itself, through itsseductively interrogative form. The bronze platform made into amirror, the volumetric stone shapes and the electric lightinginstallation made of light bulbs and exposed wiring tell a storyabout textures, arrange-ments, appearances and revelation. To someextent, the idea of the work is an interpretation of Plato’sAllegory of the Cave. Another notable aspect of the artist’sinstalla-tion is the relationship between constants andvariables;

no matter how the elements are positioned on the surface thatforms an interior limit, the play of light and shades leads tosimilar results in point of visual effect and state of mind. Inthis case, light is an ontological connector. Even thoughappearances may be mislead-ing, since our senses do not alwaysprovide us with accurate information on proportions, consistency,weight and texture, the knowledge through sight remains the closestto reality.Dragoș Neagoe participated in the exhibition atMogoșoaia with The Friend Scream (2015), a large sculpture madeusing combined techniques and with a powerful signaling function.The declared idea of the artist - the exploration of virtualfriendship and of its limits - can be found in the work itself justas a free association - a determinatively constitutive one, atmost. Morphologically speaking, the sculptural assembly, which doesnot need any conceptual argumentation to support its artisticviability, has the power to provoke the viewer. Neagoe’s solutionfor his assembly consists in the proper correlation of the elementsand the optimal choice of proportions. Together with the figure ofa nude man (vested in his own virtues) and the horn resembling awind instrument, the frame also plays an active role be-yond itssupporting function. The placing of the charac-ter in an upright,ascending position, without contact with the ground, is compensatedby the massive horn that connects him not as much to the steppingsurface of the soil, but rather to the terrestrial. The atmosphereevoked by the work is equally surrealist and expressionist. Withher installation titled Scara (The Stair) (2012), Flavia Lupucontinues a previous project in which the red wooden chair had acentral function, while the persons and places it was put inrelation with were only second-ary. This time, the artist built astructure made of 11 chairs placed vertically on top of each otherto resemble a stair. The work grows organically and has a specialvisual power given by the chairs, as ready-made objects, but alsoby the way they are assembled. The chair can be a symbol of status,conformity, domestic life, sedentari-ness, professional activity,and so on. The association with the red color - the iconic color ofcommunism - con-siderably broadens the range of possibleinterpretations. The idea of collective destinies, as well as theemphasiz-

12

ing (of humans and their lives) through omission are just a fewexamples. The stair itself is a powerful symbol, as it meansevolution, but also the connection between dif-ferent worlds, if wethink, for instance, of Jacob’s Ladder. Besides fitting like acornerstone in the project in which it was included, thisinstallation has both conceptual and minimalist sides. Frenchartist Franz Galo showed his film 9 minute (9 Minutes) (2015),which won an award at the Pon-tault-Combault short film festival.It was played on a loop at Mogoșoaia. As a casual remark, thecubical structures erected inside exhibition spaces for multimediaproj-ects are quite familiar in the world of contemporary art. AtBrancoveanu Palaces, however, the experimental dimension was evenmore compelling, as the projec-tion took place in the old cellarwhich, in addition to its distinctive vaults and exposed brickwork,hosts a number of restored fragments of wall painting rescued fromthe former Vacaresti Monastery. The short film tells the story of aman who tries to break free from a world that he cannot understand.The things to note here, from our point of view, are the flawlessvisual quality of the images and the components related to videoart, rather than the cinematic virtues of the film. Thus, the videoinstallation (so referred to in the given context) present-ed byGalo, who has a background in visual arts, had a legitimate placein the general structure of the project. The photo installation ofGabriel Brojboiu, Blind Man, Blind Man, named after a HerbieHanco*ck song, starts, according to the artist himself, from theidea of voluntary interconnection to the opacity of shortsightedvalues. The subject, an in rem social critique, has greatpo-tential for further development. Brojboiu made several hundredsof photographic portraits of people wearing eyeglasses with opaquelenses, which belong to the large family of kitsch objects. Thepictures taken with various gadgets were selected, ordered anddisplayed in a matrix pattern. The serialization has a positiveim-pact on the installation, as the details fade in favor of theconceptual assumptions. Key to the project is the use of averagecameras, that is, not so poor as to drive away the viewers, yet,not so good as to switch the focus of discussion to technicaldetails. Several relevant ques-tions are raised, in a benevolentcontext, with regard to uniformity beyond the apparent diversityand the ways of expression of gregariousness. On a graver note, thepossible loss of identity under the onslaught of consum-erism ishighlighted. Georgiana Cozma hyperconnected herself to theexhibition through Online (2015), an installation made of pieces ofceramic and stoneware fired at 1200°C. In the arts of fire, the“technical datasheet” is more important than in other visual arts,as the combination of hand molding and firing, always prone tosurprises,

is often a purpose in itself. The installation consists of twoconsiderably oversize power plugs at the ends of a common cable. Itis the representation of a non-function-al and absurd electricalimplement by which the artist raises the question of uselessnessand impossibility of any connection. This is an idea that has beenfrequently approached in visual arts. To give just one example,think of Felix Gonzalez-Torres’ pair of clocks showing the sametime. The intentions of the Cuban-American artist differ from thoseof Georgiana Cozma, but the idea is somewhat similar on a formallevel. For the Romanian artist, the shapes, pigments and assemblingtechniques matter more than the personal history behind thework.The title of Ileana Oancea’s sculpture, Tip-Toe Ctrl (2015),suggests the artist’s appetite for play. To her, tiptoeing isequivalent to frolicking or even dancing. The association betweentip-toe and ctrl, the standard abbreviation for control and thelabel on the well-known computer key, accurately describes the ideaof the work. From here, its actual making from wood, metal andStyrofoam was just one step away. The keys extracted from thekeyboard turn into an independent piece of sculpture and, at thesame time, into a symbol of the use of computers. The work cannotbe analyzed from a descriptive or explicit perspective, for thesimple reason that these basic con-siderations are disarminglyobvious. As long as a sculp-ture like Carl Fredrik Reuterswärd’sKnotted Gun - a gun with its barrel tied into a knot - stands in apublic space since the last millennium in New York, two symboliccomputer keys tiptoeing across a lawn in Mogoșoaia cannot give riseto reasonable objections. In short, Ilenei Oancea’s work should beinterpreted in a playful key. As part of the project, IoanaMarchidan and Arcadie Rusu had a dance performance entitled UpsideDown (2015). The dance act performed on the exhibition’s openingday on live music by Marian Cazacu was filmed and edited in realtime, resulting in an audio-video installation that was shown overthe entire period of the exhibition. Dance and visual arts oftenmeet in the post-modern context, particularly in the form ofperformances and happenings. As, faithful to the idea of“connectivity” in the title of the exhibition, the two artistsconsistently interacted with the audience during the first of thethree parts of their act, we can say that the happening pre-cededthe performance. The dancers synchronized their motion to thevisual change of perspective suggested through the use of media,artistically fighting with gravity and turning the space upsidedown, to continue by working with paint in the true spirit ofAction Painting. In an exhibition apparently dedicated toinstallations, either traditional or photo, video and multimedia,Irinel Moldoveanu participates with a linden wood sculpture:Identități viitoare (Future Identities) (2015). His work has aremarkable thematic, stylistic and morphologic

13

consistency. Several dozens of tangent human figures of similardimensions, in various positions and pos-tures and anatomicallyplausible, form a larger human figure. The idea ofa*ggregation/subordination and the one-multiple doublet are just twoof the many possible interpretations. The relationship between thesolid and the hollow areas favors the entirety of the sculpture asa unit that allows its components to exist individually, too.Moreover, the distribution and positioning of the characters in thewhole assembly generates optical effects of vectorial expansionbeyond the otherwise clear-cut physical boundaries of the work. Dueto the resemblance to a rose window or to a piece of fretwork, thesculpture looks like an open window to something that we surmise,but cannot comprehend. Moldoveanu’s man can be interpreted as atemple, as a boundary or as a confluence of worlds, but also as aninspired sculpture governed by its own rules of composition. RaduDragomirescu, who lives and works in Italy since the ’70s, acceptedthe invitation to participate in the ex-hibition at BrancoveanuPalaces with Tempo Zero (2013), a genuinely conceptual andpostmodern installation con-sisting of the picture of aninstallation and a supporting text for the image, a text thatapplies to the entire work of the artist. In the absence of atridimensional installa-tion, the function of representation isfully transferred to the text. According to the text, the artistconsiders him-self lucky to live in this period when art can beseen as an opportunity with a political dimension of fight againstviolence and destruction. If we were to determine, met-aphoricallyspeaking, the locus of Dragomirescu’s work, it would be somewhereon an ellipse between Sigma Group and Gruppo T.Otherwise, theartist repeatedly returns to traditional and sometimes religioussymbols and images which, regardless of their interpretations invarious cultures, have their own life that exclusively concerns theforms.Simona Antoniu, the curator of the exhibition who took chargeof all the organization and logistic efforts, also participates asan artist with her installation Untitled (2015). It is a network ofbirds made of resins, set against a mirror placed outside theassembly. Inspired by the perfect communication and synchronizationof birds, the artist transcends in her act the direct determinantsand focuses on the metaphor of the inner world and on the pursuitof truth in life and in art. The installation

with clear neo-minimalist traits fit surprisingly well in theextremely peculiar historic space in which it was placed. Theisomorphism of the birds, their ellipsoidal arrangement andstylized shape eliminate any possible pitfall of a zoological orrealist interpretation, leading the installation to the aimintended by Simona Antoniu from the conceptual phase: to confinethe idea exclusively to the visual expression. Her birds should beviewed only as visual signs in the composition of an installationthat harmoniously develops in space, seeming to make the airvibrate.The work of Vlad Basarab, Arheologia Memoriei - Carte Mare(Archaeology of Memory - Big Book) (2014), has a richer historythan it may seem at a first glance. Perfor-mance and installationare the media preferred by the American artist of Romanian origin.With an interest in censorship - the communist one, but not only -Basarab burns encyclopedias in his performances, to suggest theirphysical obliteration, then mixes the resulting ash and kaolinresidues into the paste used to paint other pages of dictionariesor encyclopedias that he then sym-bolically tears in otherperformances. The act of painting, which is equivalent to therewriting and, possibly, to the reclaiming of a ruined past, is, inthe artist’s language, just another form of obliteration. Finally,these pages are made into books and turned into ceramic material byburning in a new performance. Thus, when we look at works like theArchaeology of Memory, we only see some fragile ceramic books witha somehow fossilized appearance. If we go beyond what we see, theperspec-tive changes dramatically. Due to its deliberately eclecticcharacter, the project was intended from the very beginning to bepresented not in a contemporary art museum or gallery or in anurban or post-industrial setting, but in a historic space with itsown identity - a very strong one in the case of Brancoveanu Palacesat Mogosoaia. It is an invitation to decontextualization,especially that, beyond the cultural aspects, the architecture -both the interior and exterior one - belongs to a different visualparadigm. Moreover, the participating artists created, adapted and,maybe, reinterpreted their works independent from each other andthe configuration of the exhibition is the result of theirarrangement in the space, with all the incidental combinations andjuxtapositions. But the outcome is assumed by all thoseinvolved.

14

În perioada 8 Ianuarie – 5 Februarie 2016, Institutul CulturalRomân din Berlin a găzduit în spațiul galeriei sale expoziția degrup The Facets of Hyperconnectivity. Manifestarea a deschiscalendarul evenimentelor organi-zate de această instituție în 2016și se poziționează în continuarea seriei de expoziții personale șicolective de artă contemporană prezentate la Galeria ICR Berlin.Prin organizarea unor expoziții precum In Visible (ValentinDuceac), Analoge Welten (Michael Lassel), Și ieri a fost azi(Dumitru Gorzo, Gili Mocanu, Florin Ciulache, Florin Tudor,Ecaterina Vrana, Nicolae Comănescu, Anca Mureșan și ȘtefanUngureanu) și Interludii (Cornel Brad), au fost aduse în atențiapublicului berlinez creațiile unor artiști din România și ale unorartiști de origine română stabiliți în Germania. Galeria ICR Berlina fost deschisă în august 2015 în cartierul Berlin-Mitte, într-olocație care se bucură nu numai de o mare vizibilitate, dar și deproximitatea unui număr apreciabil de galerii comerciale șiimportante instituții culturale. Expoziţia colectivă The Facets ofHyperconnectivity, cu-ratată de artista Simona Antoniu, este unprodus cultural al Asociației Many Colors din București. Organizatăpent-ru prima dată la Centrul Cultural „Palatele Brâncovenești”Mogoșoaia, unde a reunit un număr de 17 artiști români șiinternaționali, expoziția a fost prezentată la Berlin într-o formăcomprimată. Mai mult, o parte din lucrările expuse la Berlin aufost adaptate la spațiul galeriei, oferind o variantă ușorschimbată a expoziției originale. Spațiul Galeriei ICR Berlin areușit să pună foarte bine în evi-dență un număr de 8 lucrări,realizate de artiști care pro-vin din România și Franţa: Darie Dup(RO), Vlad Basarab (RO), Franz Galo (FR), Gabriel Brojboiu (RO),Georgiana Cozma (RO), Adrian Moise (RO), Irinel Moldoveanu (RO),Marina Antoniu (RO). Este vorba fie de artiști tineri, care și-auîncheiat studiile în ultimii ani, fie de artiști cu o bogatăactivitate pe plan național și internațional. Artiștiiparticipanți, pe lângă faptul că provin din generații diferite,lucrează cu medii diverse (sculptură, instalație și video) și cu opaletă largă de tehnici, așa cum o simplă inventariere amaterialelor folosite o dovedește: cera-mică, gresie, bronz,piatră, rășină, lemn. Acest proiect expozițional este dedicat uneiteme extrem de actuale, fiind construit în jurul conceptului dehiperconectivitate. Cercetătorul englez Geoff Mulgan

reușește să definească foarte bine noțiunea dehiper-conectivitate, care desemnează starea prin care noi, cutoții, suntem conectați în mod constant la rețele sociale și laalte medii de date digitale și care, dacă altădată era consideratăde domeniul science-fiction, a devenit între timp, într-un ritmalert, o realitate mult răspândită. Expoziția tematică The Facetsof Hyperconnectivity se încadrează în tendința practicilorartistice și curatoriale internaționale din ultimii ani, care auanalizat în mod intensiv și detaliat caracteristicile comunicăriivirtuale. Proiectul curatorial al Simonei Antoniu încearcă săsub-linieze multiplele consecințe ale dezvoltării într-un ritmalert a tehnologiei, care duce nu numai la crearea de co-munitățiformate din indivizi conectați permanent pe plan global, dar și lamodificări importante în cea ce privește comunicarea, identitateași interacțiunea socială.Artiștii invitați să expună în expozițiese raportează în mod diferit la acest spectru larg de aspecte. Deex-emplu artista Georgiana Cozma ironizează fenomenulhiperconectivității. Lucrarea sa intitulată Online face trimiterela absurditatea unora dintre situațiile generate de comunicareaonline, atât de omniprezentă în epoca tehnologiei. Prezentând osituație fără sens, și anume doua ștecăre băgate în priză, unite cuun cablu comun, instalația sugerează falsele aparențe aleactualelor mo-dalități de comunicare prin intermediul rețelelorsociale, care dau impresia unei conexiuni reale. Conectați prinintermediul a două dispozitive, fie ele calculatoare sau telefoane,indivizii nu reușesc să aibă un contact direct, face to face.Foto-instalația bidimensională Blind Man, Blind Man, realizată deGabriel Brojboiu, prezintă tot într-o cheie ironică formele desuperficialitate în care oamenii se complac. Artistul crează oserie de portrete; fiecare dintre figurile înfățișate poartă opereche de ochelari. Atrage atenția ingeniozitatea formelor,diver-sitatea decorației și a culorilor ochelarilor, obiect caredevine astfel o metaforă a orbirii benevol asumate.SculptorulIrinel Moldoveanu reușește să lege într-o manieră deosebitălimbajul formal al sculpturii sale cu semnificațiile pe caredorește să le comunice. Zeci de corpuri umane, surprinse în pozițiidinamice diferite, crează un trup mai mare, redat în picioare, cumâinile lipite de trup. Poziția imobilă a acestuia contrastează cuformele contorsionate, în continuă mișcare a trupurilor

DESPRE HIPERCONECTIVITATE: ÎNȚELEGEREA ȘIANALIZA FENOMENULUI ÎNARTELE VIZUALEde Raluca Betea, referent cultural, InstitutulCultural Român din Berlin

15

mici. Această lucrare, intitulată Identități viitoare, facetri-mitere la schimbările produse în societatea actuală, careinfluențează desigur și dezvoltarea identității umane. Stu-diilerealizate în acest domeniu de cercetare evidențiază tendința totmai accentuată de distribuire și stocare online a informațiillor,prin intermediul unor variate conturi de uti-lizator, realizate pediferite rețele sociale și website-uri. În acest mod, așa cumafirmă jurnalista Olivia Solon în cadrul articolului„Hyperconnectivity is changing our sense of identity”, oameniiajung să aibă mai multe identități care se întrepătrund și caretotodată pot să fie investite cu roluri diferite, fie ele sociale,profesionale sau legale. Lucrarea Simțul Tactil a lui Darie Duppunctează o altă ipostază: într-o epocă în care individul estebombardat de un volum imens de informații, în care este nevoit sățină constant pasul cu dezvoltarea tehnologică, acesta poate săajungă să se simtă pierdut, dezorientat. Insta-lația electrică aartistului, formată din mai multe degete de la mână, cu becuriprinse în vârfurile lor, prezintă senzația trăită de persoana carebâjbâie în întuneric, în încercarea de a-și găsi calea.O parte dinlucrări, precum filmul realizat de artistul

francez Franz Galo și instalația Marinei Antoniu, abor-deazădiferite aspecte ale comunicării umane care au fost influențate deschimbările tehnologice, precum sondarea psihologică și lumeainterioară, construită pe repere non-virtuale. Ultima lucrare, maisus menționată, redă sincronizarea zborului păsărilor prinintermediul formei, simetriei și jocului cromatic. Forma specialăde comunicare a zburătoarelor, care se datoreză creieruluiemoțional, devine pentru artistă pretext de a puncta însemnătateacomunicării interioare și pune în discuție totodată modul c*msocietatea actuală se raportează la persoanele tăcute,introvertite. Expoziția The Facets of Hyperconnectivity reușește săîi ofere vizitatorului care îi trece pragul o privire de ansam- bluasupra complexului fenomen al hiperconectivității. Prin intermediulunor medii diverse precum instalația, sculptura și filmul, suntprezentate viziuni și abordări diferite cu privire la efectelenegative ale acestei rea-lități. Avem de a face cu o decizie careeste probabil argumentată de dorința de a sensibiliza privitorul,de a-l determina să își analizeze propria raportare la schim-bărileproduse în ultimele decenii.

16

The Gallery of the Romanian Cultural Institute (ICR) in Berlinhosted from January 8 to February 5, 2016, the group exhibitionFacets of Hyperconnectivity. It was ICR’s first event in 2016 and acontinuation of the series of solo and group contemporary art showsat ICR Berlin Gallery. Exhibitions like In Visible (ValentinDuceac), Analoge Welten (Michael Lassel), Și ieri a fost azi(Yes-terday was Also a Today) (Dumitru Gorzo, Gili Mocanu, FlorinCiulache, Florin Tudor, Ecaterina Vrana, Nicolae Comănescu, AncaMureșan and Ștefan Ungureanu) and Interludii (Interludes) (CornelBrad) showcased the public in Berlin the works of some Romanianartists, as well as of some artists of Romanian origin currentlyliving in Ger-many. ICR Berlin Gallery opened in 2015, inBerlin-Mitte district, in a location that is not only very visible,but close to shopping areas and major cultural institutions. Thegroup exhibition Facets of Hyperconnectivity, curat-ed by artistSimona Antoniu, is a cultural product of Many Colors Association inBucharest. Initially showed at the “Brancoveanu Palaces” CulturalCenter in Mogoșoaia, where it featured the works of 17 Romanian andinter-national artists, the exhibition was brought to Berlin in a“condensed” form. The ICR Berlin Gallery hosted 8 works by artistsfrom Romania and France: Darie Dup (RO), Vlad Basarab (RO), FranzGalo (FR), Gabriel Bro-jboiu (RO), Georgiana Cozma (RO), AdrianMoise (RO), Irinel Moldoveanu (RO), and Marina Antoniu (RO). Therewere both young artists, who have just completed their art studiesin the last few years, and artists with an ex-tensive national andinternational activity. Besides being from different generations,they also work with different media (sculpture, installation andvideo) and a wide range of techniques, as shown by a simple reviewof the materials used: ceramics, stoneware, bronze, stone, resinand wood. This project is dedicated to an extremely current theme,as it focuses on hyperconnectivity. English scientist Geoff Mulganhas a very good definition for the notion of hyperconnectivity:“The once-science-fiction notion of hyperconnectivity - where weare all constantly connect-ed to social networks and other bubblingstreams of digital data - has rapidly become a widespread reality.”The thematic exhibition Facets of Hyperconnectivity is in line withthe recent international artistic and curatorial

practices, which have intensively investigated in detail thecharacteristics of virtual communication. Simona Antoniu’scuratorial project attempts to highlight the mul-tiple consequencesof the rapid development of tech-nology, which leads to theformation of communities of individuals who are permanentlyconnected worldwide, as well as to major changes in point ofcommunication, identity and social interaction.The artists invitedto exhibit their works have different approaches to this wide rangeof effects. Georgiana Cozma, for instance, is ironic. Her worktitled Online makes reference to some absurd situations generatedby online communication, which is omnipresent in the age oftechnology. Showing a meaningless situation, i.e. two power plugsplugged into sockets and joined by the same cable, the installationsuggests the false appearances of the current communication oversocial networks that give the impression of real connections.Connected through two devices, either computers or phones, theindividuals do not manage to establish a direct, face-to-facecontact. The 2D photo installation Blind Man, Blind Man, by GabrielBrojboiu, is also an ironic presentation of the superficiality inwhich people indulge. The artist makes a series of portraits; eachface wears a pair of glasses. The ingenuity of shapes and thediversity of decorations and colors of the glasses are remarkable,turning these objects into a metaphor of the voluntarily assumedblindness.Sculptor Irinel Moldoveanu manages to connect in aspecial way the formal language of his sculpture to the meaningsthat he wants to convey. Dozens of human bodies in various dynamicpositions form a larger stand-ing body with the arms straight downby its sides. Its motionless position contrasts with the twistedshapes of the smaller bodies in perpetual motion. This work, titledFuture Identities, refers to the changes occurring in thecontemporary society, which obviously have an impact on humanidentity. The research conducted in this field point at anincreasing tendency towards the online distribution and storage ofinformation, through various user accounts, on a wide range ofsocial networks and websites. Thus, as journalist Olivia Solonnoted in her ar-ticle Hyperconnectivity is changing our sense ofidentity, “people have several overlapping identities whichplay

HYPERCONNECTIVITY: UNDERSTANDING AND ADDRESSING A PHENOMENON INTHE VISUAL ARTSby Raluca Betea, Cultural Adviser, Romanian CulturalInstitute, Berlin

17

different roles - be it legal, professional or social.” DarieDup’s Simțul Tactil (Sense of Touch) highlights an-other aspect: ina time when individuals are flooded with a huge amount ofinformation and when they are forced to permanently keep up withthe technological advance-ments, they may end up feeling lost anddisoriented. The electrical installation of the artist, made offingers with light bulbs attached to their tips, expresses thefeeling of people fumbling in the dark, trying to find theirway.Some of the works, like the video of French artist Franz Galoand Marina Antoniu’s installation, approach various aspects ofhuman communication impacted by the tech-nological changes,including the psychological probing and the inner world built onnon-virtual foundations. The latter work mentioned above rendersthe synchroniza-

tion of birds’ flight through shape, symmetry and the play ofcolor. The special form of communication of the birds, which dwellsin the emotional brain, is taken by the artist as a pretext toemphasize the importance of inner communication and also tochallenge the way in which the contemporary society sees the quietand introverted individuals. The exhibition Facets ofHyperconnectivity manages to offer to the viewer an overview of thecomplex concept of hyperconnectivity. Various media likeinstallation, sculpture and video are used to present differentap-proaches to the negative impact of this process. It is ade-cision probably motivated by the desire to stimulate theviewers, to make them analyze their own positions to the changesthat have been unfolding in the last decades.

18

AD

RIA

N M

OIS

ERo

man

ia

An installation with a repetitive discourse- swathes, bandagesthat bundle, but also separate and isolate, thwarting theachievement of a goal; they gather together contrasting elements,highlight a failure or, on the contrary, strike a balance.

Instalaţie cu un discurs repetitiv-fașe, bandaje care adună, darși separă, izolează facând imposibilă atingerea unui scop; strânglaolaltă elemente contrastante, evidenţiază un eșec sau,dimpotrivă, echilibrează.

Născut în 1982 la Vălenii de munte, Prahova, a studiat laDepartamentul de Sculptură din cadrul Universității de Arte dinBucurești, cu Darie Dup și Adrian Popovici, absolvind studiilemasterale în 2008. A participat la o serie de expoziţii de grup:proiectul organizat de Asociaţia Many Colors - FaţeteleHiperconectivităţii între anii 2015 – 2016 atât în România cât șiîn Germania, la proiectul NO.88 – AnOther în 2015 de Galeria ArtYourself, București. În 2013 la expoziţiile: The Wall – galeriaOrizont și la Temporal Perceptions – Palatul Voievodal CurteaVeche, ambele la București. În 2012 participă la cele douăevenimente susţinute de Vatra Collective la București: Hello Bucur!și Cranium.About Life & Death. etc. Din activitatea saartistică fac parte și workshop-urile dintre care și Simpozionul desuculptură, Muzeul Florean.

Born in 1982 in Vălenii de Munte, Prahova County, he studied atthe Department of Sculpture of the University of Arts in Bucharestwith Darie Dup and Adrian Popovici and took his master’s degree in2008. He participated in several exhibitions organized by ManyColors Association - “Facets of Hyperconnectivity” in 2015 – 2016in Romania and Germany and in the project NO.88 – AnOther of ArtYourself Gallery in Bucharest, in 2015. Participation inexhibitions in 2013: “The Wall” – Orizont Gallery and “TemporalPerceptions” – Palatul Voievodal Curtea Veche (the Old PrincelyCourt), both in Bucharest. In 2012, he took part in two eventsorganized by Vatra Collective in Bucharest: Hello Bucur! andCranium. About Life & Death. etc. He also delivered workshops,including the Sculpture Symposium, hosted by Florean Museum.

Exercițiu/ Exercise, 2015 Instalație. Tehnică mixtă,

dimensiuni variabile.Installation. Mixed media,

variable dimensions.

19

20

21

22

Performance-ul este un exercițiu de imaginație în care, IoanaMarchidan și Arcadie Rusu, și-au propus să elimine gravitația prinrăsturnarea spațiului, și explorarea lui pe alt plan. Momentul sefinalizează cu crearea unei instalații audio-video, care rămânepână la finalul expoziției.

The performance is an exercise of imagination in which IoanaMarchidan and Arcadie Rusu try to suppress gravity by turning thespace upside down and exploring it in a different dimension. Theact will result in creating an audio-video installation thatremains on display until the closing of the exhibition.

Ioana Marchidan și Arcadie Rusu sunt coregrafi, dansatori,performeri. Lucrează împreună de 7 ani, punând bazele unei companiiproprii de dans. Dintre creațiile proprii amintim: “Proces cu ușileînchise”- Ateneul Român, “Nesomn”- CNDB, ”Promised Land” și “CrazyStories în The City” la Teatrul Foarte Mic, ”Hunted Devotion”-Operă Holland Park (London). Participă cu creațiile lor lafestivaluri: “A Corps”, Poitier, Franța; Festivalul “Dilema Veche”,Alba Iulia; ”Big Dance Festival”, London; Explore Dace Festival,București; Timișoara International Dance Festival,Chișinău-București -Teatrul Odeon. FNT (Festivalul Națioanal deTeatru); Festivalul de Teatru Piatra Neamț. ”Acoperire Culturală”,Chișinău, “Festivalul Internațional de Teatru Povești”, Alba Iulia.Sunt membri în Gigi Căciuleanu Romania Dance Company. În 2014performează 1 lună la Lembruch Museum în lucrarea “Bet”, deAlexandra Pirici și Manuel Pelmuș. În 2013 performează 2 luniconsecutiv la Bienala din Veneția, pavilionul României în lucrarea“An Immaterial Retrospective of the Venice Biennale”, de AlexandraPirici și Manuel Pelmuș.

Ioana Marchidan and Arcadie Rusu are choreographers, dancers andperformers. They have been working together for seven years andestablished their own dance company. Some of their most notableprojects include: “Proces cu ușile închise” (“Closed Door Trial”) -Romanian Athenaeum, “Nesomn” (“Sleepless”) - CNDB, “Promised Land”and “Crazy Stories in The City” at Teatrul Foarte Mic, “HuntedDevotion”- Opera Holland Park, London. They also participate withtheir works in various festivals: “A Corps”, Poitier, France;„Dilema Veche” Festival, Alba Iulia; “Big Dance Festival”, London;Explore Dace Festival, Bucharest, Timisoara International DanceFestival, Chisinau - Bucharest - Odeon Theater. FNT (the NationalTheater Festival); Piatra Neamț Theater Festival. “AcoperireCulturală” (“Cultural Coverage”), Chisinau, “Povești” (“Stories”)International Theater Festival, Alba Iulia. They are members inGigi Caciuleanu Romania Dance Company. In 2014, they performed forone month at Lembruch Museum in “Bet” by Alexandra Pirici andManuel Pelmus. In 2013, they performed for two successive months atthe Venice Biennale in “An Immaterial Retrospective of the VeniceBiennale” by Alexandra Pirici and Manuel Pelmus.

AR

CA

DIE

RU

SU/

IOA

NA

MA

RC

HID

AN

Rom

ania

23

Upside Down, 2015 Muzică live de Marian CazacuPerformance dedans. Instalaţie audio-video.Dance performance. Audio-videoinstallation.Live music by Marian Cazacu

24

Simţul tactil în această lucrare este modul de citire a formeide către nevăzători, cu vârful degetelor. Lumina, care nașteimaginea este suplinită la orbi de tactilitate. Lucrarea seaseamană unei metafore (licuricii fiind un simbol al efemerităţii),Simţul Tactil reprezentând individul care nu iși găsește calea.

In this work, the sense of touch is the blind people’s way of“reading” the shape with the fingertips. The light that generatesthe image is replaced, in blind people, by tactility. The work islike a metaphor (with the fireflies symbolizing transience), wherethe Sense of Touch is the individual unable to find his/herway.

Din anul 2006 este Doctor în arte Vizuale, titlu obținut încadrul Universității Naţionale de Arte, București. Din anul 1992,este conferențiar universitar la Catedra de Sculptură, din cadrulUniversității Naţionale de Arte, București. Obține numeroase burseși premii, dintre care menționăm câteva: în 2013 primește Bursa C.Brâncuși, ICR, Cites des Arts Paris, Franţa; în anul 2012 primeștePremiul pentru Sculptură “U.A.P. București”, Arte în Bucureștiediția IV, iar în anul 2004 i se acorda Ordinul „ Meritul Cultural”în Gradul de Cavaler. Realizează o serie de expoziţii personale dincare menționăm, expoziția “Axis Mundi# 3” (2015), realizată laMuzeul Județean Gorj, Tirgu-Jiu și “Expoziție de desen” (2013),realizată în cadrul “Atelierele Montmartre” din Paris. Participă lanumeroase expoziţii de grup, în țară și străinătate, respectiv:Italia, China, Olanda, Belgia, India, Germania, Letonia, Rusia,Anglia, Ungaria,etc.

In 2006, he took his PhD in visual arts at the NationalUniversity of Arts in Bucharest. Since 1992, he is an associateprofessor at the Sculpture Department of the National University ofArts in Bucharest. He received awarded a number of fellowships,awards and recognitions, including: C. Brâncuși Fellowship, ICR,Cites des Arts Paris, France, 2013; the Sculpture Award of theArtists Union in Bucharest, Arts in Bucharest, 4th edition, andKnight of the Order of Cultural Merit in 2004.He had solo shows,among which “Axis Mundi #3” (2015), at Gorj County Museum inTirgu-Jiu, and “Expozitie de desen” (“Drawing Exhibition”) (2013),at the Montmartre Studios in Paris.He participated in many groupexhibitions in Romania, as well as abroad, in Italy, China,Netherlands, Belgium, India, Germany, Latvia, Russia, UK, Hungary,etc.

Simțul Tactil/The Sense of Touch,

2014 Tehnică mixtă

(bronz,instalație electrică, piatră).

Mixed medium (bronze, electrical

wiring, stone).100/100/10 cm

DA

RIE

DU

PRo

man

ia

25

26

Reţelele de socializare au devenit un aspect indispensabil înlumea contemporană. Avem oportunitatea să participăm virtual laevenimente reale politice sau cultural-sociale din toate colţurilelumii. Avem ocazia de a ne expune în propriul spaţiu virtual, și dea avea parte de o vizibilitate fără precedent. Prietenul virtualeste un concept încă nou, ce trebuie explorat: cum ne percepem uniipe ceilalţi? Unde se termină persoana reală și începe ceavirtuală?

Social media have become an intrinsic component of contemporaryworld. We have the opportunity to virtually take part in actualpolitical, cultural and social events worldwide. We have thepossibility to display ourselves in our own virtual space and enjoyunprecedented visibility. The virtual friend is still a new conceptthat needs to be explored: How do we perceive each other? Where isthe limit between the real persona and the virtual one?

A absolvit Universitatea de Arte Secțiunea Sculptură în 2002,obținând și un Master la aceeași secțiune. Din 2002 este membru UAPparticipând la diferite expoziții colective organizate de aceastăorganizație. În paralel a urmat cursurile de Restaurare-Conservareîn cadrul Institutului Național pentru Cercetare și FormareCulturală absolvit în 2006, fiind angajat la Muzeul Național deArtă la secția de Restaurare-Conservare sculptură lemn. În 2007 afost Director al Căminului Cultural din Comuna Crevedia Mare, undea organizat 65 de proiecte culturale dintre care și primul proiectEuropean din Judetul Giurgiu. Tot în acel an, în comuna VânătoriiMari s-a dezvelit și Monumentul Sfântul Gheorghe în IncintaBisericii din aceeași comună. A organizat trei expoziții personale,a participat în diferite expoziții și tabere de sculpturăorganizate de asociații sau galerii private. Lucrările sale sunt încâteva colecții particulare din Franța, Germania, Italia,România.

He took his bachelor’s degree in 2002, then his master’s degreeat the Sculpture Department of the University of Arts. He is amember of the Artists Union since 2002 and has participated invarious group exhibitions organized by the Union. He also graduatedthe restoration and conservation courses of the National CultureResearch and Training Institute in 2006 and was employed by theWood Sculpture Restoration and Conservation Department of theNational Art Museum. In 2007, he held the position of manager ofthe Culture Club in the Commune of Crevedia Mare, where he promoted65 cultural projects, including the first European project inGiurgiu County. The same year, the St George Memorial wasinaugurated in the yard of the church in the Commune of VanatoriiMari. He had three solo shows and participated in variousexhibitions and sculpture camps organized by associations orprivate galleries. Some of his works are in private collections inFrance, Germany, Italy and Romania.

The friend scream, 2015

Tehnică mixtă (ipsos, fier, vopsea, ceară,

clei de oase). Mixed media (plaster,

iron, paint, wax, carpenter’s glue)

3.5/0.7/2.5 m

DR

AG

OȘ

NEA

GO

ERo

man

ia

27

28

FLA

VIA

LU

PURo

man

ia

Scaunul roșu are rol de obiect simbolic într-un exercițiu deînțelegere a propriei identități și a modului în care trecutulafectează prezentul. A fost utilizat în acțiuni și în acteleperformative ale personajelor din proiectul artistic „Roșupostindustrial”. Cei fotografiați, așezați pe scaunul roșu, suntindivizi interconectați în cadrul unei istorii comune. Eialcătuiesc generația „tranziției” societății românești care aparcurs un traseu de conturare identitară. Scaunele suprapuse unulpes-te celălalt formează o scară simbolică, o combinare adestinelor individuale care, prin contopire, alcătuiesc istoriacolectivă.

The red chair plays a symbolic role in an effort to understandone’s own identity and the way the past affects the present. It wasused in actions and performance acts of the characters in the artproject entitled “Postindustrial Red”. The people photographedsitting on the red chair are individuals interconnected within acommon history. They are the generation of Romanian society’s“transition”, which went through a process of building an identity.The chairs placed on top of each other form a symbolic ladder, acombination of individual destinies melting together into a commonhistory.

Flavia Lupu este artist vizual, cadru didactic la UniversitateaNaţională de Arte din București și operator cultural. Trăiește șilucrează în București. Este doctor în arte, cu o teză ce are casubiect corpul uman analizat prin prisma relaţiei dintre imagine șipolitică. A absolvit un masterat – Strategii de creaţie în pictură- în cadrul Universității Naționale de Arte din București. Chiardacă s-a specializat în pictură, lucrează în medii diverse:pictură, fotografie, instalație, performance. A participat laexpoziţii de grup, workshop-uri, conferinţe în ţară și în Europa(Austria, Belgia, Italia, Ungaria), și a realizat mai multeproiecte personale care au avut ca punct de plecare premiselesocio-politice și culturale ce și-au lăsat amprenta asupramentalului colectiv și asupra indivizilor în România contemporană.Preocupările artistei ating subiecte ca apartenenţasocio-culturală, stereotipurile de gen, relaţia dintre spaţiulpublic și spaţiul privat, identitate, preconcepţii.

Flavia Lupu is a visual artist, teacher at the NationalUniversity of Arts in Bucharest and a cultural operator. He livesand works in Bucharest. She took her PhD with a dissertation on thehuman body analyzed from the perspective of the relationshipbetween image and politics. She also took a master’s degree increative strategies in painting at the National University of Artsin Bucharest. In spite of specializing in painting, she usesvarious media: painting, photography, installations, performance.She participated in group exhibitions, workshops and conferences inRomania and abroad (Austria, Belgium, Italy, and Hungary) anddeveloped several personal projects focusing on the social,political and cultural circ*mstances that impacted the collectivemental state and the individuals in contemporary Romania. She isinterested in subjects like social and cultural belongingness,gender stereotypes, the relationship between the public space andthe private one, identity, preconceptions.

Scara/Ladder, 2012 Instalație (11 scaune

roșii din lemn, așezate unul peste

celălalt).Installation (11 red

wooden chairs on top of each other).

3.5/1.5/1 m

29

30

FRA

NZ

GA

LOFr

ance

Un bărbat încearcă să se elibereze de o lume pe care nu oîntelege, prin reconectarea cu Sinele său interior.

A man tries to break free from a world that he cannotunderstand, by reconnecting to his inner Self.

Franz Galo este artist francez, născut în 1981, care trăiește șilucrează în Paris și București. Este interesat de scris,fotografie, desen, colaj și pictură, dar și de cinematografie șivideo-reportaje.Între anii 2001 și 2006 urmează Școala de ArteVizuale și Grafică, ESAG-Penninghen din Paris.Participă la o seriede expoziții personale și de grup, din care menționăm: în anul2015, expoziția de grup “The Facets of Hyperconnectivity”, CentrulCultural Plalatele Brâncovenești din Mogoșoaia, România; în anul2014, expoziția “In Camp Electric”, Teatrul Odeon, București,România; în anul 2013, expozițiile “La Fessée” și “Vivre après lamort”,Territori, Paris.În 2014, a câștigat Premiul Pentru Cel MaiBun Scurtmetraj, cu filmul „Krk”, la Festivalul Internațional de laPontault-Combault, Franța.

Franz Galo is a French artist born in 1981, who lives and worksin Paris and Bucharest. He is interested in writing, photography,drawing, collage and painting, as well as cinematography and videodocumentaries.From 2001 to 2006, he attended the École supérieured’arts graphiques Penninghen in Paris.He had a number of solo showsand participations in group exhibitions, including: “Facets ofHyperconnectivity” group exhibition, “Brancoveanu Palaces” CulturalCenter in Mogoșoaia, Romania, 2015; “In Camp Electric” (“In anElectric Field”) exhibition, Odeon Theater, Bucharest, Romania,2014; “La Fessée” and “Vivre après la mort” exhibitions, Territori,Paris, 2013.In 2014, he won the Best Short Film Award for his film“Krk at the International Festival in Pontault-Combault,France.

Krk, 2013 9 minute, film digital, alb-negru

Scris, regizat, editat și produs de Franz GaloPremii: Câștigătoral Festivalului de scurtmetraj Pontault-Combault - Premiul CPIF(Prix Centre

Photo d’Ile de France)9 minutes, Digital Movie, Black andWhite

Written, directed, edited and produced by Franz Galo

Award: Winner of Pontault-Combault Short Film Festival - CPIFPrize (Prix Centre Photo d’Ile

de France)Actor: Antoine Poulain

31

32

Foto-instalația vorbește despre orbirea dezinvolt împărtășită.Evident nu este vorba de o orbire biologică, ci de una prin diverseforme de superficialitate, benevol și colectiv asumată, ointerconectare la opacitatea valorilor cu bătaie scurtă.

The photo installation speaks of the casu-ally shared blindness.Obviously, it is not a biological blindness, but one made ofvar-ious forms of superficiality, voluntarily and collectivelyassumed, an interconnection to the opacity of shortsightedvalues.

Absolvent al Institutului de Arte din Iași, în 1985. Foloseștemijloace de exprimare multiple: instalație, pictură, sculptură,desen, video, foto, poem, video-performance. Din 2007 esteinițiator și curator al proiectului internațional multimediaConstanța Caz, arta în spații neconvenționale. Realizează diverseexpoziții personale; participă la expoziții, simpozioane și bienaleîn România, Japonia, Spania, Malta, Wales, Germania, Anglia,Croația, Bulgaria, Franța, Belgia, Turcia, Canada, etc. Invitat înJaponia de Space S Gallery (Tokyo), Paz World Gallery și Muzeul deArtă Contemporană din Gifu pentru expoziții personale șiworkshop-uri (“Ipostaze ale liniei”) în mai multe orașe din Japoniaca artist al Europei Centrale și de Est.

He graduated from the Art Institute in Iasi, in 1985. The artistuses multiple media, including installation, painting, sculpture,drawing, video, photography, poetry and video performance. Since2007, he is the initiator and curator of Constanta Caz, aninternational multimedia project dedicated to art in unconventionalspaces. He had various solo shows; and participations inexhibitions, symposiums and biennales in Romania, Japan, Spain,Malta, Wales, Germany, England, Croatia, Bulgaria, France, Belgium,Turkey, Canada, etc. He was invited to Japan by Space S Gallery(Tokyo), Paz World Gallery the Contemporary Art Museum in Gifu forsolo exhibitions and workshops (“Aspects of the Line”) in severalcities of Japan, as an artist from Central and Eastern Europe.

Blind Man, Blind Man Proiect aflat în desfășurare, început in2000.

Foto-instalație. Numit după o piesă a lui Herbie Hanco*ck. Workin progress, started in 2000. Photo installation. Named after a

Herbie Hanco*ck song.

GA

BR

IEL

BR

OJB

OIU

Rom

ania

33

34

Identitatea personală poate fi influențată de modul în carecomunicăm iar, mai nou, internetul și telefonul ne dau senzațiaunor relații sociale, a unei comunicări. În spatele acestormijloace online, ne putem pierde identitatea personală, înlocuind-ocu una online și aceasta poate fi falsă. Lucrarea cuprinde douastechere cu un cablu comun. În realitate acest lucru este absurdpentru a stabili o conexiune, dar pentru a păstra un echilibruîntre lumea reală și cea virtuală, depinde de noi cum ne“autoconectam”.

Personal identity can be influenced by the way we communicateand, recently, the Internet and the telephone give us the illusionof social relations and communication. Behind these online means,we risk to lose our personal identity, replacing it with apotentially false online one. The work consists of two power plugsjoined by a common cable. This is actually absurd for establishinga connection, but, to maintain a balance between the real world andthe virtual one, it is up to us to choose how we connectourselves.

S-a născut la Pitești în 1967. Trăiește și activează înBucurești. A absolvit Liceul de Arte Plastice “N. Tonitza” în 1986,iar în 1997, Universitatea Națională de Arte, specialitateaCeramică.Este membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România din1998 și a Grupului de inițiativă al Galeriei Galateea ContemporaryArt, din 2010. În perioada 2011 – 2015 a fost membră în Consiliulde Conducere al Filialei Arte Decorative, București iar din 2016,Președinte al Filialei de Arte Decorative.Expune din 1996 îngalerii de artă din România, iar din 1997 în galerii din Bulgaria,Croația, Polonia, Cehia, Franța, Germania. Primește premiul pentrudebut la Bienala Internațională Artele Focului, prima ediție în1998 și premiul pentru Arte Decorative, în 2014.

She is born in Pitesti, in 1967, and currently lives and worksin Bucharest. She graduated from “N. Tonitza” High School of Artsin 1986 and from the National University of Arts - Department ofCeramics in 1997.She is a member of the Romanian Artists Unionsince 1998 and of Galateea Contemporary Art Gallery InitiativeGroup since 2010. From 2011 to 2015, she was member in the SteeringBoard of the Bucharest Decorative Art Branch of the RomanianArtists Union and was elected President of the same in 2016.Herworks have been exhibited in Romanian galleries since 1996, as wellas in Bulgaria, Croatia, Poland, the Czech Republic, France andGermany since 1997. She won the Best Debut Award on the first“Artele Focului” International Biennale, in 1998, and theDecorative Art Award in 2014.

GEO

RG

IAN

A C

OZM

ARo

man

ia

35

Online, 2015Instalație ceramică, dimesiuni variabile, gresie,pigmenți, 1200°CCeramic installation, variable dimensions,sandstone, pigments, 1200°C

36

37

38

Tip-Toe, sau mersul tip-til, este o expresie ce m-a preocupat înultima vreme - am încercat să descopăr mai multe valențe aleacesteia, de la ideea de furișare, de ascundere, pană la cea dejoacă, de joc de-a ascunselea sau până la ideea de dans.”Tip-ToeCtrl” leagă aceste căutări de ideea comunicării prin noile media șifelul în care acestea trebuie utilizate în apropierea de ceilalți.O apropiere precaută și documentată, o folosire cumpănită, unechilibru al utilizării noilor media sunt felul meu de a mă integrași de a le asimila.

Tiptoeing is an image that has preoccupied me lately, as I havebeen trying to identify its multiple meanings, from the idea ofsneaking or hiding to that of a game, of playing hide-and-seek orthat of dance. “Tip-Toe Ctrl” links these pursuits to the idea ofcommunication through the new media and the way they should be usedin getting closer to other people. A cautious and informedapproach, a deliberate use and a balance in using the new media aremy ways of getting integrated and of incorporating such media.

Ileana Oancea a terminat Universitatea de Arte în 2001 șidoctoratul în Arte Vizuale în 2006. Expune constant, atât îngalerii cât și în spațiul public, lucrările ei bucurându-se desucces la publicul larg și de premii. Este artist, dar și mamă, șiacest lucru se citește uneori în parte din tematicile abordate.Colaborează în proiecte de facturi diverse, tabere de artă,proiecte de grup pentru galerii, proiecte de sculptură monumentalăde spațiu public, proiecte de arheologie experimentală și nu înultimul rând are experiența pedagogică în doua Universități.

Ileana Oancea graduated from the University of Arts in 2001 andtook her PhD in visual arts in 2006. She constantly exhibits ingalleries and public spaces and her works enjoy public success andhave won several awards. She is both an artist and a mother, andthis can be seen sometimes in the subjects that she approaches. Shetakes part in various projects, including art camps, group projectsof galleries, monumental sculpture projects for public spaces andexperimental archaeology projects and held teaching positions withtwo universities.

Tip-Toe Ctrl Mixed media (lemn, metal, polistiren)Mixed medium(wood, metal, polystyrene)90/25/240 cm

ILEA

NA

OA

NC

EARo

man

ia

39

40

Elementele tradiţionale care defineau identitatea unei persoane,precum religia, etnia, slujba și vârsta sa, nu mai sunt la fel deimportante cum erau în trecut. Ideile tradiţionale ce definescidentitatea umană devin din ce în ce mai puţin relevante. Accesulaproape neîntrerupt la Internet, supranumit „hiperconectivitate”,va duce la schimbări profunde în societăţi în cursul următorilorani. Elementele tradiționale pe care oamenii își bazeazăidentitatea, de la religie până la grupul etnic, vârstă saudomeniul profesional, au un impact tot mai mic asupra identitățiipersonale în epoca hiperconectivității online.Transformareaidentităţii personale va avea un impact semnificativ asupraconceptului de „comunitate”, urmând să afecteze și integrareasocială.

The traditional ideas that define human identity are becomingincreasingly irrelevant. The almost uninterrupted access to theInternet, dubbed “hyperconnectivity”, will lead to dramatic changesin societies over the next few years. The traditional foundationsof human identity, from religion to ethnicity, age or profession,have a declining impact on personal identity in the era of onlinehyperconnectivity. The transformation of personal identity willhave a significant repercussion on the concept of “community” andwill also affect social integration.

Născut în 1983, a terminat studiile la Liceul de Artă dinPloiești în 2002, este licențiat și masterand al Universității deArte București, secția Sculptură din 2006, respecitv 2008. Estemembru UAP Filiala Sculptură București, din 2010 și Președinte alAscoiației Many Colors din 2012.Expoziții mai importante unde aexpus sunt în 2011, Experiment de grup la Iqoniq Class Studio,București; ”Percepțio”, Atelier 030202, București. În anul 2012,Human Evoloution/Involution, Palatul Voievodal Curtea Veche,București și Galeria Ion Nicodim, Constanța. În anul 2013 “Ego//4”,Galeria Orizont București, Galateea Azi, Centrul Cultural PalateleBrâncovenești, Mogoșoaia; The Wall, Galeria Orizont, București;Temporal Percetions, Palatul Voievodal Curtea Veche, București;“Persona”, Galeria Galateea, București.În anul 2002 a câștigatPremiul Special la Festivalul internațional de sculptură în gheațăși zăpadă, China.

Born in 1983, he graduated from the High School of Arts inPloiesti and took his BA in 2006 and MA in 2008 at the SculptureDepartment of the University of Arts in Bucharest. He is a memberof the Bucharest Sculpture Branch of the Romanian Artists Unionsince 2010 and President of Many Colors Association since 2012.Someof the shows in which he exhibited his works include: 2011 – “GroupExperiment”, Iqoniq Class Studio, and Bucharest; “Perceptio”,Atelier 030202, Bucharest. 2012 - Human Evolution/Involution,Palatul Voievodal Curtea Veche (the Old Princely Court), Bucharest,and Ion Nicodim Gallery, Constanta. 2013 - “Ego//4”, OrizontGallery, Bucharest, Galateea Azi, “Brancoveanu Palaces” CulturalCenter, Mogosoaia; “The Wall”, Orizont Gallery, Bucharest; TemporalPerceptions, Palatul Voievodal Curtea Veche (the Old PrincelyCourt), Bucharest;“Persona”, Galateea Gallery, Bucharest.In 2002,he won the Special Prize of the Snow and Ice Sculpture Festival inHarbin, China.

Future Identities,2015

Lemn. Wood.210/80/20 cm

IRIN

EL M

OLD

OV

EAN

URo

man

ia

41

42

43

44

Tutto il mio lavoro ruota intorno ad immagini popolari, icone esimboli religiosi, simboli che hanno interpretazioni diverse osimili in culture diverse. La mia formazione ha alimentato questavisione d’insieme all’interno del patrimonio contemporaneo.UNTESCHIO…IL CERVELLO…è una spugna che assorbe un’enorme quantitàd’informazioni. Sono fortunato a vivere in questo periodo storico ead essere consapevole dell’importanza dell’arte come opportunitàpolitica di porre interrogativi. L’idea che la violenza e ladistruzione possono essere sconfitte con l’arte, èstraordinario.NESSUNO SA, NESSUNO CAPISCE, NESSUNO PUO’ CAPIRE,NESSUNO SA

Toată munca mea se învârte în jurul unor imagini populare,icoane și simboluri religioase, simboluri care au interpretăridiferite sau asemănătoare în diverse culturi. Pregătirea mea aalimentat această imagine de ansamblu în cadrul patrimoniuluicontemporan. UN CRANIU…CREIERUL…e un burete ce absoarbe o enormăcantitate de informație. Sunt norocos să trăiesc în aceastăperioadă istorică și să fiu conștient de importanța artei, caoportunitate politică de a pune întrebări. Ideea este aceea că,violența și distrugerea pot fi învinse prin artă ceea ce esteextraordinar. NIMENI NU ȘTIE, NIMENI NU ÎNȚELEGE, NIMENI NU POATESĂ ÎNȚELEAGĂ, NIMENI NU ȘTIE.

În anul 1969 a absolvit Insti